Vai de mine ce-aș mai toarce
Numa’ furca nu mă place,
Fusul nu mă vrea deloc,
Nu-i bai că mă duc la joc.
Uite Doamne ce de om
Parc-o înflorit un pom
Numai oameni faini grămadă
Parcă toți îs scoși din ladă.
Așa le rânduie Dumnezeu de frumos pe toate și ale Lui și ale noastre! și uite așa am uitat noi de straturi și sămânțuri, doar de sămânța de poveste n-am uitat. Ne-a fost drag să fim „în strai regesc” ca să fim și noi în ton cu oaspeții veniți de la Brașov. Se pare că lui Bogdan i-a plăcut atât de mult în șezătoare că a revenit cu prietenii din Brașov iar seara a curs frumos și cuminte ca o poveste minunată. Mai o lecție de tors, mai o ședință foto, o probă la ceva croșetat, o transformare în avrigeni a oaspeților – așa pentru câteva clipe/poze sau o discuție despre… lungimea crătințelor și cunună, mai un cântec (ei, aici am mai falsat sau bâlbâit uneori că lipsea cea mai frumoasă voce cu tot cu cartea veche de cântări) și unde oameni buni se-adună Dumnezeu deschide fereastra și zâmbește înțelept. Și nu ne dădeam duși și mâinile, harnicele, împleteau fir cu fir în lucru măiestrit îar cuvintele construiau frumos. A fost și veselie, a fost și poveste, a fost și prinos de cântec și mai ales a fost o seară, încă o seară de poveste în șezătoarea din Biblioteca Avrig.
De-m trăi om mai veni
De-om putea ne-om măi vedea.
Pentru oameni faini și buni.
Treci și munții să te-aduni.
