9 Mai – Ziua victoriei

S-au dus cu visurile în raniță, și-au lăsat acasă doruri și planuri, au făcut sute de km și au cărat moartea în spate în fiecare clipă, au dus în suflet lumina de sub icoana din casa lor și speranța că se vor întoarce… sănătoși, pe picioarele lor. Pe unii ziua de 9 mai 1945 i-a prins încă departe de casă, pe alții nu i-a mai prins pentru că sufletele lor se suiseră la ceruri. Au fost soldați și ofițeri, oameni simpli și intelectuali, pe toți războiul i-a prins în vârtejul nimicitor. În fiecare familie, aproape, un erou veghează dintr-o fotografie veche.
E 9 mai, noi îi zicem „Ziua victoriei”, o victorie așezată pe milioane de tragedii, o victorie așezată pe milioane de drame, o victorie așezată pe milioane de speranțe. E ziua în care… luăm aminte: viața lor , a soldaților plecați cu visurile în raniță, sfârșită prea brutal și prea devreme a fost tribut pentru viața noastră, pentru liniștea, pacea, confortul, bunăstarea noastră.
Să prețuim!
Perioadele de după război au fost cele în care s-a văzut forța, răbdarea, dăruirea și profunzimea morală a bunicelor, mătușilor și străbunicelor noastre… femeile – văduve de război sau soții, mame fiice de bărbați mutilați pe viață. Aceste femei au fost stâlpi de familii și au construit, împreună cu comunitatea, au dat o mână de ajutor în timpul războiului și au dus greul înnodându-și durerile și dorurile în inimă. Efortul lor este la fel de memorabil ca și efortul eroilor din război.
Să prețuim!